Bucataria in aer liber
Unii dintre proprietarii de case pe pamant si-au amenajat in spatiul exterior o bucatarie completa, permanenta, altii preferand traditionalul gratar, pus in fucntiune ocazional. In ambele cazuri, planificarea practica face gatitiul in aer liber mai eficient si mai placut, fie ca este vorba despre familie, fie despre vizitatori.
Mai intai de toate decideti ce caracteristici doriti sa aibazona dedicata gatitului. Poate ca un simplu gratar nu va multumeste, ci doriti o amenajare elaborata, care sa includa o chiuveta si un frigider. Poate chiar si o masina de spalat vase. In acest caz, aparatele electrocasnice trebuie protejate impotriva conditiilor de mediu nefavorabile - amplasati, deci, centrul de gatit intr-o zona acoperita.
Daca preferati simplitatea si alegeti un gratar, aceasta alegere cere si ea luarea catorva decizii: gratarul poate fi cu carbuni, cu propan lichid sau cu gaz natural. Gratarele cu carbuni sunt mai putin costisitoare; iar cele cu gaz natural sunt cele mai scumpe. Numarul de arzatoare si caracteristici, cum ar fi: o aprindere piezoelectronica pe baza de baterie sau un sistem de protectie la flacara implica o crestere a costurilor, de asemenea. In functie de buget, puteti alege o serie de accesorii, cum ar fi: rotisoare, arzatoare laterale, cuptoare de fum sau elemente de incalzire detasabile, termometru montat pe capac, tava de colectare a grasimii etc.
Alegeti suprafata care urmeaza a fi dedicata gatirului. Aceasta poate fi situata in apropierea casei sau departe de ea. Ambele variante prezinta avantaje. O zona de gatit aflata langa casa prezinta avantajul accesului rapid la bucataria interioara, una aflata la departare protejeaza interiorul locuintei de fum si caldura. Atunci cand alegeti locatia aveti in vedere si faptul ca bucatariile in aer liber elaborate necesita racordarea la utilitati (gaz, electricitate, apa), astfel ca este mai putin scump si mai usor sa aveti o astfel de bucatarie cat mai aproape de casa.
In general, cand amenajati orice spatiu exterior pentru gatit, asigurati-va ca toate instrumentele - inclusiv platouri de servit, spatule, cutite, clesti etc. - sunt la indemana bucatarului, prin instalarea de rafturi, dulapuri si dispozitive de atarnare a obiectelor casnice. Trebuie sa aveti in vedere atat produsele alimentare prime cat si cele finite - pentru depozitatea acestora un carucior pe rotile s-ar putea sa fie suficient. Drumul de la bucatarie la suprafata de gatit (gratar) trebuie sa fie in permanenta liber. Dotarea cu un stingator este o masura de precautie binevenita, de asemenea.
Materialul din care este confectionat blatul de lucru trebuie sa fie rezistent la diferite conditii de mediu. Ploaia, zapada, lumina soarelor pot decolora, pata sau produce putregai pe suprafata de lucru, astfel ca alegerea acesteia trebuie facuta cu mare grija. Placile din beton sau materialele naturale, cum ar fi piatra sau ardezia reprezinta bune optiuni - piatra poroasa etansata, de ex., previne formarea petelor de grasime. Evitati sa folositi blaturile laminate, cu exceptia cazurilor in care bucataria este amplasata in zone foarte bine protejate, cum ar fi o terasa inchisa, deoarece expunerea la intemperii poate cauza deteriorarea acestora. Ganditi-va de doua ori inainte de a folosi lemn de tec sau alt tip de lemn rezistent la putrezire, pentru blatul de lucru, pentru ca lemnul poate deveni purtatorul unor bacterii.
Cu toate acestea, lemnul rezistent la putrezire, cum este: mahonul, cedrul, santalul sau tecul reprezinta alegerea potrivita pentru confectionarea dulapurilor. Celelalte tipuri de lemn trebuie etansate, date cu bait sau vopsite. Placile de OSB, care sunt facute din fibre de lemn aglomerat, sunt, de asemenea, suficient de impermeabile pentru a a servi drept materiale de confectionare a dulapurilor bucatariilor exterioare.
Ambientarea spatiului exterior
Despre peisaj sau Ambientarea spatiului exterior (I)
Niciun spatiu exterior destinat locuirii nu este complet daca nu este integrat in mediul inconjurator. Asa cum exista principii pentru ambientarea spatiului interior, si pentru amenajarea spatiulului exterior exista, de asemenea, anumite linii directoare. Daca, de exemplu, alegeti o suprafata pe care decideti sa amplasati un foisor sau sa realizati o curte interioara, aceasta reprezinta una dintre cele mai importante decizii pe care le puteti lua in legatura cu peisajul exterior. Daca structura exista deja, puteti imbunatati aspectul spatiului existent printr-o evaluare a acestuia, urmata de realizarea unui plan de schimbare. De exemplu, in jurul foisorului puteti proiecta o gradina si puteti planta flori si arbusti pentru a evidentia valoarea estetica a acestuia. Sau poate ca doriti ca foisorul dvs sa reprezinte un loc ferit de privirile vizitatorilor, un refugiu intim. Realizarea oricaruia dintre aceste obiective necesita, insa, o planificare atenta a spatiului exterior si a peisajului inconjurator.
Evaluati peisajul
Peisagistica ar trebui sa ofere un cadru, cel putin la nivel teroretic, pentru amenajarea spatiului de locuit aflat in aer liber. Opiniile, liniile directoare, alegerea configuratiei si a modelele de compozitie ar trebui sa se armonizeze si sa conduca la realizarea unei ambiante pozitive in cadrul mediului inconjurator. Pentru a putea aplica in mod eficient pricipiile acestei discipline, petreceti un timp in scopul familiarizarii cu peisajul si notati caracteristicile acestuia: care ii sunt calitatile; care sunt cele mai frumoase cadre/vederi; daca exista elemente naturale, precum: copaci sau ape curgatoare (rau, parau) etc. Luati in considerare dimensiunea si forma spatiului exterior existent, stilul arhitectural al casei in sine, dar si nevoile specifice stilului dvs de viata si preferintele personale.
Echilibrati elementele
Acest principiu se refera la aranjarea diferitelor elemente ale spatiului exterior astfel incat ele sa fie stabile si echilibrate din punct de vedere vizual. Un obiect de dimensiuni mari sau greu poate fi echilibrat vizual de unul mai mic si mai usor, in cazul in care acesta din urma este mai inchis la culoare, are o forma neobisnuita sau neregulata, are o textura contrastanta sau prezinta detalii elaborate. Toate aceste amanunte vor ajuta la atragerea atentiei asupra obiectului mai mic si, in consecinta, la crearea echilibrului vizual cu obiectul mare. Sa presupunem, de exemplu, ca aveti un palc de pini de o parte a gradinii. Pentru a echilibra vizual peisajul este nevoie sa plantati, pe celalalta parte, arbori ornamentali mici si colorati sau sa construiti aici un foisor.
Creati un design unitar
Armonia poate fi realizata prin selectarea si utilizarea acelor elemente care au caracteristici comune. Folosind elemente similare ca dimensiune, forma, culoare, material, textura sau detalii puteti crea sentimentul de coeziune si de relatie intre diferitele elemente ale peisajului. Patratul poate fi un exemplu de folosire a formei ca element unificator. Imaginati-va ca aveti o curte interioara de forma patrata, iar in cadrul acesteia se afla o masa patrata, acoperita cu o fata de masa in carouri. Rezultatul acestei combinatii va fi o imagine extrem de placuta si armonioasa.
Bambus si pietre pentru spatiile exterioare
Pe langa garduri si tufisuri bambusul reprezinta modalitatea ideala de a ne feri de privirile curiosilor. Totodata acesta infrumuseteaza numaidecat atmosfera din gradina sau din balcon. Bambusul este o posibilitate simpla si durabila de a ne decora spatiul exterior si de a ne proteja viata de familie. Astfel, refugiul nostru privat din aer liber ne ofera posibilitatea de a ramane pe tot parcursul sederii relaxati. Toamna cand cad frunzele copacilor si ale tufisurilor betele din bambus raman la fel de frumoase, acordand balconului sau terasei un aer special, o nota calda.
Protejarea sferei intime cu ajutorul bambusului
Oaze pline de liniste pe terasa, balcon si gradina pot fi realizate foarte usor cu ajutorul elementelor de bambus. Un perete din acest material va fi "lipit" de peretele spatiului, garantand astfel faptul ca privirile curioase nu pot trece de acesta. In cazul balconului sau a terasei trebuie sa fim atentica aceasta protectie sa nu umbreasca prea tare "oaza" de liniste, dar si spatiul din spatele acesteia (camera de zi, dormitor, etc.). Pentru a evita acest aspect neplacut, in comert putem gasi rogojine rulabile din bambus, astfel acestea pot fi trase de cate ori dorim sau este nevoie.
Pe langa bambus se numara si trestia sau salcia care pot fi prelucrate usor si instalate drept "ziduri" de protectie. Salcia, datorita structurii sale este foarte decorativa, iar bambusul reda oriunde este asezat un flair asiatic.
Pietrele - mijloace de amenajare
Pietrele transforma prin caracterul lor inconfundabil, atat gradinile mici cat si pe cele mari, in peisaje pline de viata. In magazinele de specialitate se gasesc pietre de marimi, culori si calitati diferite. Daca pietrele emana un flair sudic, unul rustic sau raspandesc o eleganta aparte depinde numai si numai gustul proprietarului. Pietrele pot fi asezate in forma unei carari, a unui zid sau in forma de scari. Pietrele naturale sunt ideale pentru gradini, deoarece pot fi intalnite in diferite forme si marimi, in schimb pietrisul se potriveste mult mai bine ghivecelor, avand in vedere forma lor rotunjita cu efect ornamental extraordinar. Cine isi doreste o gradina decoarata cat mai simplu si cat mai nobil indicate sunt pietricelele marunte.
Pietre mici - efect mare
Pietricelele reprezinta o decoratiune deosebita pentru amenajarea gradinei. In special ca si aranjamente ale florilor si ale plantelor au un efect crucial. Cimisirul tuns la baza caruia sunt imprastiate pietricele fine, albe emana mult stil. Cine iubeste florile mov, lila, precum lavanda parfumata ar trebui sa opteze pentru straturi de pietris alb.
Bazinul ecologic - fascinatia unei gradini
Schimbarea rolului unui spatiu exterior dedicat (o piscina, de exemplu) are forta sa ascunsa. Acestuia i se pot atribui functiuni dintre cele mai diverse: spatiu relaxant destinat luarii mesei; centru de sanatate; refugiu pentru animale;sauna sau piscina. Bazinul ecologic prezinta aceasta caracteristica cameleonica, avand puterea de a fascina, indiferent de sezon.
Invataturile lui Vester
La inceputul anilor '80, bazinele filtrate cu ajutorul florei si faunei, in loc de clor, reprezentau o idee revolutionara. Pana atunci, un biochimist german, profesorul Friederic Vester, incercase sa adapteze si sa aplice principiul Jiu Jitsu de folosire a fortei "adversarului", in vederea conservarii propriei forte, la alimentarea cu combustibil ecologic, in cadrul "Miscarii verzi" germane.
Invataturile lui Vester au inspirat, de asemenea, un grup de tineri studenti din Austria, care au reconsiderat plantele indigene, pana atunci neluate in seama, folosindu-le ca pe niste motoare naturale pentru piscinele ecologice. Provocarea a fost aceea de a gasi combinatia potrivita de plante pentru a devia "sabia lui Damocles", declansata de cresterea algelor. Invazia algelor ameninta calitatea apei - chiar si a celei tratate - si, in cele din urma, sanatatea iazului. Observatiile lor au fost uimitoare: speciile de plante acvatice: Myriophllium spicatum (penita sau vascul de apa) si Carex pseudozyperus (rogozul de balta) extrag substantele nutritive esentiale din alge si mentin calitatea substratului; iar specia Typha angustifolia (papura) produce umbra, contracarand caldura algelor. Mai mult decat atat, o atenta sortare a plantelor, creeaza un mediu natural de eliminare a micro-organismelor produse de alge si a impuritatilor, functionand ca niste filtre vii si mentinand controlul calitatii apei.
Una dintre problemele ridicate de aceasta procedura a fost aceea a comprimarii (restrangerii) suprafetei (zona cu plante si zona dedicata inotului), astfel incat noul iaz ecologic sa poata fi amplasat intr-o curte obisnuita. Pentru a functiona bine, zona dedicata inotului necesita cel putin 2 m. adancime, iar cea in care se afla plantele nu mai mult de 60 cm.
Spatiul necesar unui iaz cu marimea de 2 m., care sa se micsoreze gradual pana la 60 cm., pana la linia malului mai putin adanc, consuma insa o suprafata prea mare de teren. Solutia, "made in Austria" a venit dupa saptamani intregi de cautari, fiind propusa de inventatorul Peter Petrich, fondatorul firmei Biotop, una dintre cele mai de succes companii producatoare de piscine ecologice din Europa. El a fost cel care a avut stralucita idee a pragului. Separarea zonei cu plante, mai putin adanci, de cea adanca, dedicata inotului, prin introducerea unui prag, creat cu ajutorul unui zid scufundat, a rezolvat, astfel, problema spatiului si a potrivirii piscinei intr-o curte de dimensiuni medii.
Avand in spate o experienta de mai bine de doua decenii, piscinele naturale sau ecologice au devenit, la momentul actual, tot mai sofisticate in ceea ce priveste designul, adaptandu-se stilului contemporan de construire a locuintelor. Exista, insa, si o constanta in ceea ce le priveste, si anume: legatura cu mediul. Aceste bazine ecologice produc noi case pentru animalele acvatice, al caror habitat natural este amenintat. Existenta acestor animale reprezinta baza formarii unui ecosistem. Urmarirea vietii de zi cu zi a acestui habitat ofera observatorului un motiv de fascinatie continua; oglinda magica a iazului, formata din reflectarea luminii pe suprafata apei ofera un loc important de meditatie; sunetul produs de curentii de apa si rasfatul vizual oferit de crinii de balta transforma o bucatica de pamant intr-un paradis personal.
Principii de design pentru bazinele naturale de inot
Bazinele naturale de inot nu folosesc o tehnologia complexa a sterilizarii sau a filtrarii chimice. In schimb ele se bazeaza pe o tehnologie naturala infinit mai sofisticata: echilibrul ecologic. La fel ca un lac natural, micro-organismele descompun masa organica in substante pe care plantele le pot folosi ca nutrimente.
Utilizarea procesului natural intr-o activitate artificiala cum este construirea piscinelor a fost experimentata pentru prima oara in Austria, in anul 1985, de catre Peter Petrich si compania Biotop. De atunci, principiul a cunoscut o larga raspandire in Europa continentala, fiind folosit atat pentru locuintele personale, cat si pentru hoteluri sau statiuni. Bazinele de inot mentin echilibrul natural, se curata singure si sunt estetice. In loc sa fie ingrijorati de faptul ca sanatatea le poate fi afectata de clorul din apele tratate chimic (care poate ataca ochii si membrana mucoasa, provocand astm sau congestii nazale), inotatorii se pot simti acum in siguranta, inotand intr-o apa curata si proaspata.
Functionarea piscinelor ecologice este foarte simpla: apa este filtrata, trecand prin mai multe bazine alaturate piscinei, unde diferite culturi de plante, atent selectionate, o curata si o oxigeneaza. Mai intai, apa murdara este "aspirata" de frunze si alte particule mai mari cu ajutorul unor pompe speciale, dupa care, ea trece, prin niste conducte ingropate, dintr-un bazin in altul, pana cand microorganismele sunt "inghitite" de diferitele specii de plante de apa, astfel incat aceasta apa redevine curata si oxigenata.
Design - "camerele" piscinelor ecologice:
1. suprafata bazinului - bazinele naturale sunt mai spatioase decat piscinele tratate chimic, necesitand, pe langa suprafata de inot, o suprafata in plus dedicata plantelor care mentin echilibrul ecologic. Unul sau doi pereti ai bazinului se vor ridica deasupra apei, pentru a permite accesul inotatorilor. Ceilalti pereti (cei dintre suprafata de inot si zona cu plante) vor fi scufundati 100 mm. sub apa.
2. zona dedicata inotului - are o adancime cuprinsa intre 1,5 si 2,5 m. Aceasta zona poate fi imprejmuita de pereti si acoperita cu placi ceramice.
3. zona de "regenerare" - o zona marginala in care sunt sadite plante acvatice si semi-acvatice. Aceasta zona trebuie sa fie cel putin la fel de intinsa ca si zona dedicata inotului. Plantele acvatice cresc in pietris (fara humus), astfel ca sunt fortate sa-si procure hrana (nutrimentele) din apa. Astfel ca acestea (zeci de specii de alge, trestii, nuferi) sunt alese cu grija de specialisti, fiind specializate pentru a "digera" particulele din apa piscinei, astfel incat se creaza un sistem complet de purificare. Plantele folosite sunt specii obisnuite, usor de colectat din balti si lacuri
4. camera de pompare/aspirare - o pompa speciala extrage apa de la suprafata piscinei, o aspira, pentru a elimina corpurile plutitoare, dupa care apa trece prin zona de regenerare, pentru a fi filtrata si oxigenata si se intoarce in zona de inot, complet purificata. (sistemul "verde" de filtrare a apei)
5. incalzirea - (optional) daca piscina este incalzita plantele vor creste mai repede decat in mod obisnuit, acest lucru necesitand o plivire periodica.
6. santul de scurgere/canalul de drenaj - bazinul va fi inconjurat de un canal pentru a nu permite scurgerea de suprafata (care ar putea introduce elemente care ar putea afecta PH-ul apei).
"Miscarea verde" nu mai este o noutate pentru nimeni, astfel ca piscinele ecologice au devenit o necesitate, inlocuind cu succes pe cele clasice, pe baza de clor, printre numeroasele avantaje numarandu-se si acela al economiei de apa (deoarece circuitul apei este inchis) si de electricitate.
5 sfaturi pentru o peluza mai buna in anul urmator
Cei care se pricep in ale gradinaritului va vor spune ca cea mai buna perioada pe care o puteti alege in vedereapregatirii peluzei pentru anul urmator este perioada care debuteaza cu aparitia primelor semne ale venirii iernii. Astfel ca, daca doriti sa aveti cel mai frumosgazon din cartier, este recomandat sa urmati sfaturile de mai jos:
1. Aplicati feritilizatori
Aplicand fertilizatori pentru gazon la inceputul iernii acestui an, veti face o investitie in sistemul de baza al peluzei dvs., care va va aduce un profit considerabil in schimb. Desi multi pot crede ca fertilizarea pe vreme rece ar putea conduce la efecte dezastruoase, 2 sau 3 aplicari intre lunile septembrie si decembrie pot fi extrem de benefice pentru gazonul dvs. Pe de alta parte, veti economisi foarte mult timp dupa ce vremea se va incalzi.
2. Scapati de toate frunzele uscate
Pentru anumite personae activitatea de greblare a frunzelor constituie o corvoada. Insa, daca lasati aceste frunze uscate sa "locuiasca" vreme indelungata pe gazon, ele pot sufoca iarba si o pot priva de lumina atat de necesara sanatatii si cresterii acesteia. Nu asteptati pana cand aceste frunze se acumuleaza, formand covoare dense, ci elimitati-le de cel putin doua ori pe sampatana. In felul acesta veti conferi si un aspect placut peluzei dvs.
Pe de alta parte, frunzele, maruntite si combinate cu alte elemente, constituie un foarte bun fertilizator. Le puteti folosi astfel, decat sa le lasati in deriva, pe gazon, facand, in acest fel, si o economie de bani.
3. Nu uitati de irigare
Udarea in prag de iarna reprezinta elemental care va face diferenta in aspectul peluzei din anul urmator. Pamantul trebuie sa fie umed pentru a depasi cu succes perioada de iarna, insa nu trebuie sa exagerati cu irigarea. Udarea trebuie sa fie facuta inainte de perioada de inghet, ceea ce va asigura cresterea unui pat de iarba sanatoasa, odata cu incalzirea vremii.
4. A insamanta sau a nu insamanta
Unii dintre expertii in gradinarit sunt de parerea ca insamantarea in prag de iarna reprezinta cheia obtinerii unui gazon mai bun in primavara. In orice caz, deoarece starea vremii poate fi extrem de greu de anticipat, o iarna imprevizibila, calduroasa poate declansa un dezastru pentru noile seminte. Insamantarea latenta suporta riscuri, astfel ca daca aveti de plantat o suprafata intinsa de teren, cel mai indicat este sa asteptati venirea primaverii. Decizia va apartine, insa in cazul in care plantati seminte pe o suprafata extinsa sin u pe o sectiune restransa de peluza, este foarte important sa cunosteti riscurile pe care le implica aceasta decizie.
5. Scapati de buruieni
Buruienile reprezinta un element distrugator pentru majoritatea gazoanelor si, odata ce au prins radacini in primavera, ele vor fi greu de eliminate. Semintele buruienilor dormiteaza toata iarna si explodeaza odata cu incalzirea temperaturii. Preluati controlul aplicand preventiv erbicide care mentin buruienile adormite pentru totdeuna. Luand masuri la inceputul iernii veti beneficia de gazonul pe care vi-l doriti.
Este de preferat sa folositi produse de prevenire in controlul buruienilor decat sa utilizati produse de eliminarea a acestora; nu puteti folosi cele doua metode alternativ.
Ordonarea si reasezarea gradinii
Ordonarea si reasezarea gradinii ar putea fi un obiectiv provocator insa daca stii cum sa iti folosesti curtea intocmirea unui plan de design poate fi un obiectiv chiar simplu.
Chiar si o curte mica poate fi impartita in asa fel incat fiecare spatiu sa fie intrebuintat in functie de necesitati.
Pentru copii poate fi creat un spatiu de joaca, de asemenea o mica gradina si un loc de relaxare pentru cei mari poate sa ofere casei un aer distins si unic. In prima faza trebuie ales mobilierul pentru zona de relaxare. In functie de spatiu scaunele si mesele oferite de firmele de specialitate pot sa asigure confortul dorit.
In general ar fi bine sa se evite dezordinea. Pentru a delimita spatiile intre ele puteti folosi plante, pietre sau fantani. Plantele care separa zona de joaca de cea de relaxare sau de gradina cu flori pot sa confere o senzatie de spatiu, vizitatorii ramanand cu impresia ca aveti o curte mai mare.
Totodata pentru a scapa de batai de cap si de timp alocat ingrijirii gazonului puteti sa plantati iarba pe mici portiuni, printre alte plante, flori si copaci. Cea mai buna metoda pentru a afla unde merg amplasate toate detaliile este cea de a aseza designul noii curti pe hartie. Astfel puteti sa aveti o idee de ansamblu asupra cailor de acces, cararilor si amplasarii mobilierului.
Combinand creativitatea cu un plan bine pus la punct puteti avea o curte de vis de care sa va bucurati in toate sezoanele.